copile violate sunt aruncate din trenuri de noapte
sunt ultimele veri cu fluturi gri
între macii uscați din picioare le sunt pângărtie și buzele
de nemuritorii căruțelor
jucând apoi rațele și vânătorii cu portofelul cu podoabele lor
mai încolo consoartele
își pun pe lângă ele hainele de oraș
râzând când vreuneia nimic nu-i vine

vino înghițitorule de bombe și sărută
vânătul acestor tâmple cu irisul scurs
poate vidul exploziei
poate chiar înghițitul
îi va lăsa pe înecații-aceștia fără aer

trebuie să te târăști de aici mi-am zis
căldurile
ți-au răsucit cârpele ude ale brațelor pumnii tăi
marii tăi pumni nu se mai pot strânge
iar coatele
abia dacă îți poartă frica de țestoasă pornită să ocolească
pământul de-a lungul scării de fier