TREZIRE

O viață lipsită de lume,
O lume lipsită de stare...
Și timpu-n frăție cu piatra va curge
Prin lacrimi nisip de secunde:
Iluzoriu adoarme lumina
Odata cu ochii ei tristi.

Iar nopțile nu-și mai zăresc
Scânteia învinsă,
îndărăt s-a retras;
Și ochiul ciudat,
Își varsă amarul
Pe-un vis amânat.

Al mormintelor slove
Încinse pe focul divin.
Un zbor al flăcării veșnice:
Un zeu ce veghează
Aripa virtuții supreme.