agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Ich hörte es kommen... ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-07-14 | [Text in der Originalsprache: romana] |
Mi-a zis într-o zi un bătrân
că viața e lipsită de culoare; are vise alb-negru, un televizor vechi alb-negru. Viața e lipsită de culoare, viața e alb-negru. Atunci am realizat că în fiecare buchet de lacrimi vărsăm câte puțin din culorile vieții; cu fiecare an, cu fiecare durere, cu fiecare părticică din inimă pe care o împrumutăm definitiv și pentru care nu primim nimic la schimb, ne decolorăm, ne decolorăm din ce în ce mai mult, pânp când ne trezim într-o dimineață cu nori negri scăldându-se într-un cer imaculat de alb, așa cum ni se scaldă nouă sufletele alb-negru în trupurile gri. Atunci ne uităm speriați la ceas, și cu ochii mici, strânși sub gene de teamă, realizăm că a trecut timpul fără să ne avertizeze. Și cu ochii mici, strânși sub gene de teamă, zicem că viața e lipsită de culoare, deși televizoarele noastre n-au mai fost alb-negre.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | ![]() | |||||||
![]() |
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik