în palme țin veșnicia lunii
în inimă iubirea trecătoare
în suflet povara păcatelor
în ochi limpezimea izvoarelor.
nădejdi risipite tot strâng,
rânduiește-mi OMULE și mie
o vreme să m-asculți,
să privești ochii mei plânși.
piedica timpului stă între noi
drumurile mele pustii
nu regăsesc pașii tăi.
seninul cerului caut în privirea ta
cu riscul de a pierde sau câștiga.
ochii tăi mă dezmiardă-n secret
iar când zorii dimineții se sparg
extazul unei clipe de iubire
dispare discret.