Să tragi spații peste întuneric
în timp ce ne este dor să ne rostogolim pe sub pământ
agățând tropăitul stărilor mute glasurilor noastre instantaneu
făcute din buze, nimic nu poate să fie mai curat decât tine


alergând prin imaginile rupte și împărțite porumbeilor în fața
unei lumini prin care fantomele poartă pălării, trag spații peste
întuneric mai banal decât zborul de care ne ținem sprijinind zăpada
străzile curg tot din tălpile noastre, ne amintim de noi, râdem înfundat


strecurând iubirea printre degete.



În timp ce ne este dor ne rostogolim și plâgem cu teamă.