substanța poeziei
dorința din piele
inima pe caiet

scormonesc printre sentimente
mă murdăresc de emoții
picură teamă pe covor

mă tem să nu găsesc singurătate
singurătatea nu iese cu apă și săpun
suferința amestecă iubirea
amalgam de culori

le pun într-o găleată
stropesc peretele vieții
culoarea se prelinge

la picioarele mele goale
și cu tălpile înmuiate în dorință
pășesc în poezie