dincoace cercuri rostogolindu-se

pe marginea fluviilor răsar tălpi de nisip apa le înconjoară
în cuștile ăstea cresc oameni ca niște bălării stufoși noduroși cu frunze tăioase cresc așa unii în alții o buruiană pe fiecare talpă
oamenii ăștia nu știu decât limba păsărilor albe a nisipului a vântului a apei
își croiesc haine din trupul celuilalt
nade pe glezne noduri pe coapse lame pe ceafă
sub soarele țepos li se topește orgasmic carnea înfrunzită se coc sfârcurile corzilor
degetele înfipte în nisip transpiră umori cu miros de clisă
uneori o stea căzătoare își împlântă lumina ca o gheară în imima lor cârpită din pustule verzi
atunci le cresc brațe pletoase scorțoase cu ele își trec seva dincolo