am să mă-nec în fericirea-mi fără zile
știind că mâine, doar fericirea ta
mă va putea salva.

îmi vei sculpta cu mâini de nou-născut
o aripă.
sau branhii, cum crezi tu.

mă vei iubi în apă
și-ți voi zâmbi în valuri,
în spumă caldă
albă
am să te plimb
și-ai să zâmbești și tu cu mine.

mă vei iubi o zi
și-am să ridic furtuni împotriva mea.
hohote cerești vreau să-ți provoc.
sau măcar un ochi între-deschis
ce dă să se apropie de colțul gurii tale.
vei zâmbi noaptea,
cu gândul la mare...

un gâdilat blajin,
cuminte
și absurd
mi-e sufletul
când știu că ești.


26 iulie 2008