Nerostit e glasul care ,
În tăcerea nopții piere.
Căci pierind, nimic nu cere.

Eu sunt umbră, el tăcere
Nerostit e glasul care,
În tăcerea nopții piere.

Nerostite gânduri umblă,
Negândite umbre zboară.
Lungă e tăcerea sumbră
Ce auzul înfioară.

Singuratic, eu cu gândul,
Caut liniștea adâncă
Ce mi-o răscolește încă
Definindu-se, cuvântul.

Din nimic se naște totul,
Pieritor e cel născut,
Veșnic dintr-un început
Este singur , nenăscutul.



Ștefan Milea
24.11.1992