Lumină seara la fereastră
Pâlpâind duios și blând
Făptura ta mai mult sihastră
Subjugă fiecare gând

Zorind din câte rătăciri
Popasuri scurte îmi hrănesc
Imperiul meu de amăgiri
Se, zilnic, năruie firesc

Precum o statuă de ceară
Pe care n-o mai recunosc
Un zburător seară de seară
Te-nvăluie-n parfum de mosc

Citești, visezi, lumina arde
Cu ochii minții doar te văd
În calea mea stau halebarde
Prezicătoare de prăpăd

Și fiecare, purtătorul
Acelei lumi de controverse
Din care naște viitorul
Asperitățile-i adverse

Și iarăși vin. Și plec din nou
Purtând o lumânare tristă
În noaptea vieții un ecou
Ca o chemare mai persistă

Întreaga viață așteptând
Un zbor de pasăre măiastră
Pentru fiecare gând
Făptura ta mai mult sihastră

august 1999

poezia face parte din Condorul, 2001