Clopote bat, popa în fața icoanei se-nchină,
Tresaltă biserica, poporul o privește cu frică,
Se lasă-ntuneric și vântul începe să vină,
Și toate în jur privesc cum se mișcă.

Strig către Cer, Cerul nu vrea să-mi răspundă,
Iar restul mulțimii cu pietre aruncă spre Cer.
Clopote bat, popa în fața icoanei se-nchină,
Tresaltă biserica și-n sus pietrele pier.

Vântul prin păr își caută locul de joacă,
Clopote bat, popa în fața icoanei se-nchină,
Iar restul mulțimii o văd cum se pleacă
Să-și verse păcatul și-o parte din vină.

Așa ca sfârșitul să-ntârzie încă
Din nou să-nflorească în noi fericirea,
Clopote bat, popa în fața icoanei se-nchină,
Tresaltă biserica, de teamă-i cuprinsă mulțimea.

Mi-acoperă frunza urechea cea dreaptă
Iar stânga spre clopote se scaldă-n lumină,
Mulțimea primește a sorții răsplată
Clopote bat, popa în fața icoanei se-nchină.

Se termină noaptea, se face lumină,
Vântul dispare, noaptea departe se-ascunde,
Clopote bat, popa în fața icoanei se-nchină
Și Cerul, timid, acum îmi răspunde.

Tresaltă biserica și plin de lumină-i altarul,
Clopote bat, popa în fața icoanei se-nchină,
În pământ mulțimea își varsă amarul
Și frunzele cad inundate-n lumină.