N-am luat gura asta de aer să-mi trag sufletul pe
suveică ' all must stay all, not even a penny for this
to be let' . În venele lumii cresc mărgelele fetiței
- le poartă roșie în obraji: o urmă stranie în buze,
mâinile răsucite la spate, iarba a strâns-o într-un
pumn perfect; o legătură de mare, o cușcă de nisip.
Dealul pe care-l urcă e cizma lu' maică-sa,
strălucitoare ca o coloană de castel.

N-am luat gura asta de aer doar să-mi trag sufletul
pe mine.
Visurile trăie în aerul lăsat pe fereastră au urmele
ascuțite pe care cuiele le-au lăsat în pământ, că-n
venele lumii nu cresc doar mărgelele din mâna Fetiței
- mestecă întinsă în iarbă restul de gumă; o fiară de
pământ stă la marginea ei ' niciodată n-o să fie pace
în lume' .
Visurile tale, Mel, aripile pe care le încrucișezi sus,
sau norii, păsările celelate, ei nu știu gustul de trecere,
orficiul îngust în care frumusețea mai păstrează
o clipă de lumină.