și-apoi
răsărise acolo în margine într-un loc o idee
lângă ea un leandru crescuse alb și-așa de frumos
că se minunau și îngerii
apa era atât de limpede încât puteai să ghicești foarte ușor
adâncul din tine
dacă tragi o linie cu degetul tău va atinge munții
munții aceia extrem de noduroși desenați într-o grotă
ai putea-o prelungi cu voie sau fără voie într-o
dimineață marină
eternă pe-un capăt de inimă
ai vrea să știi ai vrea să știi
dacă ai voie să spui bună-dimineața
bună-seara
noapte bună un zâmbet
poate fi întotdeauna

- ce faci tu aici, a întrebat dintr-o dată ea,
uluită,
asta e o pictogramă, tocmai am desenat-o, când,
hop și tu aici!
uite
linia aceea de orizont…

el nu spunea nimic, stătea și se uita

va pleca, știu sigur că va pleca, s-a gândit,
o să arunc în urmă piatra de cremene.
din ea va crește o pădure deasă și
toate păsările vor croncăni a carne,
nimeni nu se va mai încumeta.

el nu spunea nimic doar atent
- noapte bună în zori
iubirea mea