"cine privind, poftește o femeie, a și păcătuit cu ea..." ("Cuvinte alese" - Sfântul Ioan Gură de Aur)

Dar dacă n-o poftesc privind-o?

Ce dacă are ochii mari
Și flori albastre în priviri ?
Ce poți mai mult ca să admiri ?
Cu trupu-i zvelt și sânii tari

Și pielea albă ca de nea
Și gura-i roșie ca focul
Să-mi facă numai mie jocul
Așa, cuvântul ei ar vrea!

Ce dacă o privesc mirat?
Eu n-o poftesc ci doar admir
Mi-am pus pe frunte sfântul mir
Și n-o doresc, nici n-am visat!

Mă faci să cred că nu îți pasă?
Că tu nu arzi de acea dorință
Cu joc ascuns cum te atâtă
Cum iarba uscată focul lasă?

Și spui că n-o poftești de fel?
Dar, intorcandu-te acasă
De ce nevasta este ștearsă?
De ce copiii sunt altfel?

Căminul greu, griji o mulțime !
Oricine îți va fi povară
Și viața îți va fi amară
De ce te porți cu așa asprime ?

(pricină)
Nu te-ai întors singur acasă !
În conștiință și în cuget
Tu ești cuprins fără de preget
De-acea femeie păcătoasă !