pentru că miroase-a ardei și a ploaie
pentru vântul care se lovește de fereastră și
pentru emi care e fericită că a intrat la facultate
pentru asta mă simt în largul meu
nu mi-e sete nu mi-e cald nu mi-e nimic decât bine
nu-i o chestiune de autosuficiență
mă bucur
că am simțuri cu care pot să iau în mine tot mirosu’ de ardei
și obraz pentru toată ploaia care alături se oprește pe umbrele
că aud foșnet de vișin ud
și bunica-mi umple ochii și-aș vrea s-o aud cum sforăie lângă sobă măcar într-o noapte vara asta
să trosnească lemne-n sobă și să facă semne pe pereți lângă icoana cuminte
dacă-mi dă niște pâine cu untură
jur că nu casc la slujbă!