În mine adie sălbatic un vis,
Apoi câteva gânduri tună cu putere,
O privire fulgeră pe neașteptate,
Iar o lacrimă izvorâtă dintr-un colț ascuns de ochi
Începe să plouă.

Râurile își ies din matcă,
Șuvoaiele inundă repede câmpiile,
Trăsnetul lovește cu putere,
Nimicind lanuri și păduri.

Speriați, munții dau din vârfuri,
Așteptând cu disperare marea
Ce se va năpusti asupra lor,
Și-i va acoperi cu apă și sare.

Unde ești tu, oare,
Să îmblânzești potopul?