sînt trist...
dar pentru asta nu acuz pe nimeni
și mă îndrept într-o obscură
duplicitate
pe cele trei cărări păcătoase
ca un milog ce soarbe
vrînd-nevrînd
din călimara sfîntă
a destinului
sînt vinovat
dar cum să nu ai vină
atunci cînd traversezi printre himere
o viață prea aglomerată
și fără semafoare la răspîntii?
sînt obosit
dar cum puteam fi altfel
după atîta goană
spre absolut?