suntem copiii nisipului
spuse ea într-o zi
despletindu-și cuvintele peste rănile lui
curgeau fluturi scrum
păsări scrum
aerul foșnea pârjolit era una din acele secunde
când șarpele își înghite coada
în somn

apoi s-a prelins dintr-o liniște-n alta
mistuind cercuri largi
tot mai largi