Melancolie dulce



Trezire verde de săgeată și primăvara amușinez
Parfum sublim de fată albă prihănită
Senzații fine de hașiș de rouă mă-mbie să visez
La dragostea de tine


Soare rebel ațâțător mă zgândăre e vară
Hormoni încinși țâșnesc fertil prin pori bronzați afară
Îmi lasă gust de alge mare-albastră și nisip
Picioare lungi și sânii cruzi-bombastici fără chip


Toamna vicleană m-arunc-abrupt în vrie
Mă învelește-n vin și patimă târzie
Sunt amețit de galben și de frunză arsă
Melancolie dulce


Iarna domoală rece pogoară cu straie de mireasă
Mă împresoară gheară și simțurile-ngheață
Mi-e dor de trupul cald
Iubita mea frivolă înveșmântată-n ceață.