deschid fereastra adulmec aerul încă încins
o noapte sinucigașă de vară
cu luna pe cer bronzată în lenjerie albă și cine mai știe
poate o vezi și tu
cu toți greierii disperați și nevăzuți
poate că nu e doar umbra mea ce perseverează
în asfaltul fierbinte
poate că nu ar mai trebui să îți vin
nici măcar să trec pe lângă tine
cu plămânii mei ticsiți în ierburi tenace
nu-i așa că și noi suntem niște
ierburi tenace
precum în buzunarul celuia care își spune
omul universului
tot ce e mult
ucide