în fiecare primăvară
ceri răscumpărare,
de la acei puternici
și-nțelepți
pentru a lor grotescă
profanare
când sufletul ți-l căutau
pe sub corset.

te-au ocărât și blestemat
cu pasiune,
pictori, poeti
și simpli muritori,
pentru un zâmbet
și o amăgire
și-au osândit
și zilele de-apoi.

dar peste toate
fără de regrete,
ți-ai aruncat mătasea
pașilor desculți,
veninul ce ți-au stors
din sânul dulce,
iubind, cu sânge nou
tu l-ai sfințit.

femeie, veșnic adorată,
ți-e teamă de
Dorința celor mulți,
ce cu priviri
de fiară sângerândă
iți pângăresc
maternul sân.
și numai într-o zi
de primăvară
când cerul își reflectă
inocența
în tot ce-i omenesc,

o boare de iubire
printre gânduri
adie cu parfum de ghiocei.
femeie, astăzi
zi de răscumpărare,
ștergi lacrima din ochiul obosit,
zâmbești cu dragoste și
cu pudoare
pentru o floare ce-ai primit!