Speranțe cad din ceruri muribunde
Spre ceruri roditoare, terestre morminte.
Ninsoarea-și spală fața murdară de noroi,
Ne vinde-acadele cu zahăr de la poli.

Pe străzi copii maturi,diformi oameni mari
Își caută floarea ucisă de mai.
Decembrie scrie pe frunțile lor
Rănite de frică, durere și ploi.

La colțuri de bloc, eterni cerșetori
Își cântă norocul rămas în alte țări;
Și tremură câinii la colțuri de bloc,
De gerul ce cantă cu dragoste-n piept.

Privesc din balcon spre cerul senin
Sărutul pudrat cu zahăr farin.
Dar hâd imi zambește, ascunsă-n gunoaie
Mizeria unsă pe chipuri umane.

Și-a putred miroase parfumul de fițe
Emanînd din capote tunate cu vise.
Blazonul al celor aleși
Să-mbrace prostia în carnavalesc.

Extrafin și ultrascump
Pe inscripia funerară,
Cerșetori-cosmopoliți
Împart stârvul cu o cioară…
Cra-cra…