ca să lipesc un gol și un gol
cu sânge am scuipat
să plămădesc nămol
mi-am atârnat în căngi de fier
pielea-mi să se usuce
să strâng în falduri lungi și terne
chirpicii vieților eterne

și am cusut cu unghiile roase
margini de piele zgrunțuroase
și am infipt cu dinți tociți
colțuri de palme în străfunduri
să nu se plece printre vânturi,
prin ape și văpăi

odată pusă-n adăpost
umbrit de pietre, nori și aripi
iubirea liniști
iarbă-ncălță drept ghete
pomi au făcut pe ea corsete
fluturi cuprinseră în joc de plete.
se așeză
sarută și se lasă
prinsă pielea ce-i fu casă
nămol de-ncheieturi adus în aur

porni agale…