aici lucrurile au împietrit parcă
după un blestem aruncat
cu jumătate de gură
zilele sunt pline de iarbă
ca un mormânt nelocuit
îmi pun fruntea lângă fântâni să aud să știu
că se mai izvorăște că trenurile mai ies din vară
cu trupuri în care mai palpită așteptarea întemnițată
sau un oftat sau mai bine
urletul prelung al lupilor
de mare.