Ieri am primit un banc nou pe Internet.

Un chirurg moare, ajunge la poarta Raiului si se așează la coadă.
Imediat îl observă Sf. Petru și zice:
-Furnizorii, poftiți pe ușa din spate, vă rog!

Mi-a plăcut și, cum nu-l mai auzisem, m-am gândit: “Ia să fac eu repede o epigramă, până nu se răspândește bancul” . Mi-a ieșit ceva de care n-am fost deloc mulțumit.

Moare-un chirurg și-ndată o pornește
Spre Poarta Raiului, știind că n-are viciu,
Dar Sfântul Petru îl zărește:
- Heei, furnizorii pe intrarea de serviciu !

Că are metrica 11-13-9-13 n-ar fi fost mare lucru, mai adăugam eu niște silabe de umplutură. Dar la primele două versuri, ritmul scârțâie înfiorător, accentele cad total anapoda. Ia priviți:
/--/-/---/-
-/-/---/-/-/-

Pentru moment am lăsat-o, iar astăzi, fără să mă uit pe prima variantă, ca să nu fiu influențat, am încercat să rescriu. Cum o epigramă e cu atât mai valoroasă cu cât are versurile în zona 8-10 silabe, am comprimat cât am putut.

Un chirurg mai în etate
Moare, dar la Rai în față,
Sfântul Petru îl înhață:
- Furnizorii doar prin spate !

Mi s-a părut bună, atât ca prozodie cât și construcție. Nu are încărcătură inutilă, până și atributul “mai în etate” nu a fost ales numai de dragul rimei, ci sugerează că medicul are multe victime la activ. Singurul lucru care mă deranjează este expresia "prin spate“, e cam neelegantă și te poate duce cu gândul nu la ușa din spate, ci la alte prostii. Evident, nu e vorba de pudibonderie, ci de denaturarea mesajului.

Am încercat să revin, păstrând ideea cu “intrarea de serviciu”, dar pentru asta am fost obligat să lungesc mult ultimul vers. Mai exact, l-am dublat ca număr de silabe. Ritmul și lungimea versului m-a dus cu gândul la Maestrul nostru, al tuturora, de la care m-am gândit să împrumut un pic pentru a justifica umplutura, devenită imperios necesară.

Un chirurg dintre aceia ce domnesc peste spitale
Moare și spre Rai se-ndreaptă, el știind că n-are viciu,
Da’-l oprește Sfântul Petru, de la Poartă mai la vale:
- Furnizorii intră numai pe intrarea de serviciu !

Buun, poate că pe la versul doi ar mai merge o mică îmbunătățire, dar nu asta e important. Citind cu glas tare, mi-am dat seama că sonoritatea versurilor e cam așa:

Un chirurg dintre aceia
ce domnesc peste spitale
Moare și spre Rai se-ndreaptă,
el știind că n-are viciu,
Da’-l oprește Sfântul Petru,
de la Poartă mai la vale:
- Furnizorii intră numai
pe intrarea de serviciu !

Este evident că la versuri atât de lungi, singura rimă potrivită este cea împerecheată, aabb, care după rearanjare în versuri scurte, devine rimă semiîncrucișată, abcb. Adică exact ca în modelul prozodic, Scrisoarea a III-a. Așa încât am rearanjat, încercând să păstrez cât mai mult din versul 1, care conține parodia și versul 4, care conține poanta.

Un chirurg dintre aceia ce domnesc peste Urgență,
Decedat, de Sfântul Petru e e oprit cu vehemență
La Portița cu tăbliță “Muritori fără de viciu”:
- Furnizorii intră numai pe intrarea de serviciu !

Destul de mulțumit de rezultat, aș fi putut posta epigrama finală. Dar m-am gândit că n-ar fi rău să prezint cum am ajuns la ea. În primul rând pentru începători, mă refer la cei care se grăbesc să publice catrene cu prozodie imperfectă (ar trebui inventat un adjectiv “zgârietoare”). În al doilea rând pentru acei colegi de pe site care sunt convinși că o epigramă –gen ușor- se scrie cât ai bate din palme. Îi invit să bată și ei din palme.