Care este țelul tau în viață?
Ce scopuri ți-ai propus s-atingi?
N-am. Și nici nu mi-am propus nimic
Căci de câte ori îmi propun ceva, cineva
Începe să râdă de mine: nătărăule, ratatule,
Ce dracu e de capul tău? De când ai tu idei?
Și-azi așa, mâine așa,
Până când m-am lăsat păgubaș,
Și am depus armele, visele și bagajele
Și toate dorințele neîmplinite
La ghișeul de obiecte pierdute.
De-acolo sigur n-o să le ia nimeni
Lăsându-le să-și doarmă somnul de praf.
Știu sigur că ar prinde bine cuiva,
Că altcine poate că le-ar folosi,
Dar ce folos?
Tot ce ajunge la bagaje pierdute
Stă și-și așteaptă proprietarul,
Chiar și o veșnicie.
De aceea cred că ratarea are gustul prafului
Adunat printre cutele speranțelor ce-au murit de copile.
Da, numai că lumea nu se mulțumea să-mi râdă-n nas
Înfigea tăișul cuvântului în trupul meu
Și-l răsucea lent, zdrențuind carnea,
Curățind oasele verbului
Făcându-le să strălucească fosforescent.
La lumina lor fantomatică
Deslușeam fețele lumii și plămădeam lutul.
Din cărămizile eșecului mi-am zidit turnul versurilor
Și lucrând m-am înălțat deasupra tuturor cuvintelor.
Singur cu visele și speranțele mele pierdute.