Un orb pictează fulgerul.
Vai,din pânza sa încep să curgă cenuși
până la genunchi îi ajung
pe scaunul unde stă neclintit,
până la brâu.

"E deja acoperit de cenușă,strigă
cineva privindu-l.Vai,ochii lui
sunt o văgăună pe unde năvălesc
cenușile..."Dar orbul nu aude și
picteză mai departe fulgerul.

"O să-l vedeți și voi,zice,în curând,
trebuie doar să plantați smochinul
peste care să poată coborî..."