azi e septembrie dar oamenii sunt la fel de bronzați parcă s-au și alungit in goluri ciudate care urcă în fiecare zi la inimă
toți poartă sandale și sentimente trei sferturi să li se vadă gleznele tocite
între străzi orașe lumi ape
Naida a ajuns bătrână și liniștită s-a așezat într-un colț al ferestrei a început să scâncească
privit-o surprinsă pașii au inceput să foșnească
într-adevăr avea dreptate petele de pe colțul castanelor nu se observă cu ochiul liber
de aceea nu știe nimeni când vine toamna ea merge tiptil (tic incurabil)
se spală pe mâini lângă ușa scoasă din balamale
noi zâmbim politicos ce bătrâni simpatici au devenit chipurile din oglindă
căscam tot la fel de politicos ducând cuvintele la gură apoi în palme
ne întoarcem pe partea amorțită a inimii și visăm cu gura plină de înjurături
că suntem mai blânzi spunem o poveste avem copiii politicoși
telefonul sună cineva de pe stradă răspunde cu taxă inversă
pe toți pereții s-au decupat uși