De când te știu
mi se dezhidratează
fericirea în
flăcari de ceară…
caci nu mai plouă
cu speranță
în negurile
oarbe
ale singuratații.
De când mi-ai
atins cu ochii
umărul dislocat
de vânt
mă trezesc
în fiecare dimineață
cu buzele umede,
însetate după
vocea ta...

Știi...
eu,
te cunosc
dinainte
de-a mă fi născut...
și de atunci
te caut
pe străzile pustii
ale degetelor
mele.