nașterea a fost singurul meu adevăr
pe când eram doar un suflet în căutarea părinților
mă ascundeam după icoane
și astăzi sunt mai luminoasă ca soarele
umblu bezmetică cu câinii noaptea pe străzi

nu e atât de ușor să trec aceste poduri
e o excitație centrală în buricul pământului
golanii să asmuțe câinii

să cazi să cazi și-apoi să te ridici
să plesnești ca balonul

mamele se ridică la cer au gravitație cu tații
copiii sunt de magnet a mai murit un președinte
după icoane e un mare tenson
mieii se scutură
goliciunea se rostogolește prin iarbă

îngerul meu este alb-sidefiu
pușcăriașii îi mătură pe străzi
ochiul meu transparent anunță venirea ploii stropi
stropi pe piept impersonal

se revarsă partea mai dinăuntru în fân
după icoane e un cer inflamabil ușor de atins






(MINUNEA VA VENI MAI TÂRZIU, ed. Feed Back, Iași, 2011)