Marea și-adulmecă sarea
Din fiecare scânteie

Clipele se așază demne de martirizare
La fiecare capăt de coastă
Oricum la mijloc între ele
Se află inima

Luliki nu are decât eter
Un sine cu păr negru-nvolburat
O față palidă ca spuma
Și-o dinamită-n fiecare mână

Nu le-ar exploda
Dar când își caută perle
Nu mai desface decât sarea
Pentru că marea o înghite