Uneori mă joc de-a ascunselea cu Dumnezeu,
Care toata eternitatea se osândește cu grija noastră.
Deci, eu mă ascund dupa o zi înnourată,
Și El se face că tună si fulgeră, căutându-mă.

Alteori mă scufund în marea îndoielilor
Dar El îmi desparte apele, lăsându-mă să mă regăsesc
În jarul ispitei. Mă spulberă viața și-atunci
El mă îmbracă în straiul său Dumnezeiesc.

În vise de copil mă petrec ostenit,
Iar El îmi alungă al spaimelor nori
Aș vrea din nou să mai pot să m-alint
De n-ar fi pe lume atâtea orori.

ÃŽn celula trupului meu
s-a strecurat nimeni altul decât Dumnezeu.
Porțile sufletului larg le-a deschis
Și-acum îmi iau zborul. Spre tărâmul de vis.