Plângeți cu mine, ploi de toamnă

Cu fața spre cer și ochii pustii
Mai caut o lacrimă. Sânt seci!
Doar norii de toamna târzii
Să-mi plângă fața cu stropii lor reci.

Plângeți cu mine, ploi de toamnă
Căci nu mai am vise și totul mă doare.
Căutând în zadar frumoasa mea doamnă,
Călcat-am pe suflet și rupt-am o floare.

În urma ta eu am rămas plângând
Și adunam în pumn petale zdrobite,
Îmi blestemam privirea în gând
Căci ea-i vinovată, fugind din orbite.

Acum s-a întors, dar ochii sânt goi
Și chipu-ți s-a șters ca pânza spălată
Bătută de vânt și-udată de ploi
Fără culori.Ici colo, de lacrimi pătată.

Aș plânge și acum,dar doar pentru tine
Căci norii cei reci chipul ți-l poartă
Și stropii sînt lacrimi și vântul suspine
Ce-ți iasă din piept, blestemul de soartă.

Aflat-ai și tu, dar mult prea târziu
Că vorbe ce-ai spus aveau să mă doară
Căci erau reci ca apa din râu
Și grele ca piatra de moară.

Acum e-n zadar să batem la porți
Căci inima chei nu mai are
Ochii au secat și parcă sânt morți
Și-n tine văd doar sarea din mare

Dance I.