Cojocul meu se aseamănă cu vântul
Iar al tău cu o felie din discul solar
Tu mă programezi să ling zidurile
Și să îmi sparg capul în copaci

Caut nămol să am cu ce să mă învelesc

Iar mâine voi dezgropa toporul
Înghițit de unii strămoși ai mei
Și voi încerca să defrișez soarele pe cer
Așa cum cei cu speranța pierdută
Aleargă să taie sărăcia

Suntem despărțiți de lanțul care ne leagă
Orice foc uneori se stinge
Și orice dinte uneori este mușcat

A făcut un păcat de moarte
Cel care mi-a arătat literele

Direcția trigonometrică e doar o culoare
A folclorului

Ascult de omul care are casă
De aceea trăiesc
Așteptând
Următorul upgrade al sicriului meu

Să sperăm că mâine îmi voi mări
Diametrul roților
Să scot din inerție
Cuiele
În care s-a împotmolit spatele tău

Îmi voi transforma gura
Într-o capcană pentru șobolani
Poate vei nimeri și tu în ea...