Mă alint în brațele tale,
idee de fericire, copil-bărbat-uitare...
Noi, munți de trandafiri fără petale,
ne înțepăm când ne iubim și plângem .
Dragostea fură culorile cerului,
pietrele oftează,
lacul subjugă albastrul,
sufletul nostru își arată colții...
Adormim spre dimineață,
imbătați de parfumul de tei.
Sângele se transformă în fluturi,
zboară către răsărit, sărută soarele.
Aripile lor, cu iubirea savurând libertatea,
se topesc ușor;
Norii râd halucinant
pătrunși de atâta dragoste.