Înțeleptul privea adînc
de-a lungul linguriței argintii
de-a dreptul în cana de ceai

ce se vede acolo, striga mulțimea
adunată în fața ferestrei
liniște, striga înțeleptul
văd un punct lucitor, o încăpere discretă
în care locuiește materia, acum
o văd toată, în întregime

trecătorii se urcau pe fereastră se rostogoleau
în camera udă și întunecată se urcau
pe înaltul pereților și se rostogoleau
în cana de ceai se aruncau în lichidul gălbui se
înecau acolo, bolborosind agitîndu-și
mîinile subțiri

înțeleptul privea nemișcat în adîncul
cănii de ceai își umezea ochii
și striga spre strada pustie :
chiar acum
se vede sîngele lucitor al materie
cum se ridică la suprafață.