trag cu dinții de-o coajă uscată de pâine

și mă gândesc la țăranul ce-și ia coasa

și taie capetele plecate

ale spicelor de grâu

fără să-i pese că și oamenii

au capetele plecate în fața morții

moartea cuiva este foamea altcuiva

trag cu dinții de-o coajă uscată de pâine

și simt cum este să-ți chiorăie mațele

de dragostea celuilalt

ce trece ca un bolovan de cocă

prin stomac

trag cu dinții de-o coajă uscată de pâine

și mă gândesc la sânii iubitei

ca două pâini rumene

înmuiate în lapte

trag cu dinții de-o coajă uscată de pâine

tot ce-a mai rămas din pâinea mea

cea de toate zilele