CASA PÃRINTEASCÃ



Mă urmărești pe drumuri și în vise,
Îmi stai în gând ca zânele-n povești;
Mă retopești într-un acerb Ulise
În căutarea casei părintești.

Fantomă a copilăriei mele,
Ce ai ramăs o cotă de teren,
Unde mai ești cu streșinile tale,
Din care îmi zmulgeam stuf cu polen?

Și mă privești prin geamuri dispărute
Și te ascult cum ușa ți-o fereci,
Te-ascult șoptindu-mi prin cuvinte mute
Ca-ntr-un amurg cu zbor de lilieci.

Doar slobozi câini, dulăi ce-au stat la stână,
Mereu luați la harță cu motani,
Îmi pare că mai latră-n bătătură,
Păzind o casă moartă peste ani.

Iar din livadă mai culeg cireșe,
În sufletul nostalgic de acum,
Și mai adun în cofe cu agrișe
Îmbătătoare boabe cu parfum.

Pe sub salcâmi și-n râpe-trambulină,
Cu soc și boz și tufe de cucute,
Se-ascund arici ce mormăie-n surdină
Și vietăți, de basm, necunoscute.

Î-mi năvălesc în minte multe gânduri
Cu casa ce mi-a dat din ea destin
Și-n care-am mâzgălit primele rânduri
Și-am cunoscut un alfabet latin.

Când dimineața mă trezea bunica,
Și uneori mi se părea un chin,
Mă saluta, din aer, rândunica
În-ograda cea cu troscut și pelin.

Desculț, prin iarba brumată de rouă,
Mă-nvioram instantaneu,deplin,
Și începeam, în grabă, ziua nouă
Când soarele ieșea de după clin.


De câte ori n-am alergat eu, oare,
Spre cumpăna fântânii vechi din deal
Și m-aplecam adânc, către izvoare,
Tentat de întuneric abisal…

Prin bolți aud șoptindu-mi glasul mamei,
Icoană ce-o păstrez în gândul meu,
Și tot mai mult am înțeles, cu anii,
Iubirea ei față de Dumnezeu.

Probabil toate-acestea m-au făcut
Să mai rămân aici, deși-s departe,
Să-ncerc să leg o punte de trecut,
Să fac din ieri un astăzi, pe aproape.