Noaptea umbrele spun o poveste
Despre un suflet care nu poate trece peste
Peste o secunda fara a plange in zadar
Si peste ganduri ce traiesc un coșmar

Atunci umbrele sinistre iși fac avant
Căutând sufletul rătăcit pe acest pământ
În fiecare copac și creangi uscate
În toate umbrele speriate


Li se arata o raza de lumina drept
Dar e pumnalul iubirii infipt in piept
Și într-o scorbura crengile vor sa arate
Sufletul, care se zbate

El e singur ca un fluture in momente
Cand zboara între flori lipsite de sentimente
Și dacă nu i-ar fi fost viața amară
Nu și-ar mai dori sa moara

Umbrele de fapt asta și-au dorit
Să țină sufletul chinuit
Căci daca ajunge sa spere să zboare
Ele il fac să-l doară mai tare

Poate se termina cu bine și nu moare
Poate nu-i vor răpi orice strop de culoare
Nu vrei să devii o umbră de gheață
Amintește-ți odata ai fost plin de viață