începi altfel dimineața

treci prin oameni ca printr-o grădină luminată intermitent
îți e teamă să nu le ștergi amintirile
prinzi câteva fotografii la întâmplare printre vocile joase
aduni flori albe din care curg secrete
până li se desfac petalele și
îmbracă dimineața într-o poveste ciudată
despre bărbați-șarpe și femei-lăcustă

stau de vorbă fără să se privească împart aceeași apă
dintr-un bol mic și nu le ajunge decât
pentru primele cuvinte

din ele rămân umbre prelungi pe sticlă
se rotesc se revarsă inundă grădina
bărbații și femeile îngroapă în taină fire de păr
să crească a doua zi cale subțiri ca o moarte fragilă