Cenușă de nori în aripi
de cuvinte
îmi trece uneori
prin vase sangvine;
tu nu ești nici aici,
nu esti nici acolo
să-mi joci sentimentul
unei noi
respirații...

Pe-un scaun de ceară
s-a spart o glastră,
tu când ai să vezi că
o floare se topește acolo?
încăperea ta e plastifiată
cu semne:
unul de răsărit,
altul de rădăcini
și unul de apus.