M-am rătăcit de-atâtea ori printre cuvinte ascuțite
Julindu-mi genunchiul în gânduri nemărginite,
Și-am răscolit albastrul cu roșii întrebări,
Căutând răspunsuri albe-n cele patru zări...

Gata!,...am să îmi rup catapeteasma de hotar
Și-am să-mi dizolv răspunsurile în altar,
Am să mă-mpărtășesc cu unicul răspuns-iubirea,
Căci,în final,...aceasta mi-e menirea.

Nu mai aștept nici un răspuns -
Iubirea însăși mi-e de-ajuns,
Aici,Acum,...EU sunt mereu
Copil iubit de Dumnezeu.