pipăi Alpii cu mâinile albe
mai bine ascultați bâzâitul de pe cărare
matca viespilor luptă corp la corp
cu un gândac la zece dimineața
ea deasupra lui
el cu picioarele în sus
ea îi roade virbrând măruntaiele
îi lasă întreg doar capul
cu două antene mișcându-se încet

în sfârșit viespea
îi rupe abdomenul încă viu
ridică în aer boțul de intestine
zboară cu greu
zbârnâie undeva printre copaci
probabil e stresată

caut pietre fără cusur îmi pierd o sanda
foșnetele acelea vin de la o vietate cu
blană roșcată
aici îmi erai
căprioaro
aici mă așteptai să-mi arăți săriturile tale
prin rezervația naturală

la Lipica începe festivalul trebuie să citim poezii
eu am venit în pădure să caut terenul de golf
nu am văzut niciodată cum oamenii joacă golf
la soare pe viu
merg mai departe stârnesc fluturii apar găuri
perfect rotunde în pământ

iarba roua indicatoarele
teii pinii stejarii trifoiul
mașinile de tuns iarbă
stegulețele și tot echipamentul
aparțin bâncii naționale slovene
vrei să-ți spun ce înseamnă o bancă?
nu? ai fugit?

gândacul verde încă mai lucește pe cărare
e gol pe dinăuntru pot să-l iau cu mine
să-l duc în orașul meu să-l plimb în troleibuz

dacă m-aș trezi aș lovi precis mingea
și ea ar nimeri în gaură