azi am stat de vorbă cu singurătatea

simțeam
o nevoie acută să-i privesc trupul
ascuns în realitatea mea

cu părul despletit în aur
s-a deschis într-o îmbrățișare
cât să nu mă piardă

îmbrăcată în galben
s-a vrut bucuria inundației solare
puritatea instinctului reîntregirii tumultoase
pline de lirism

și-a făcut apariția singurătatea ta
întunecată asemeni unui cântăreț firesc
al elanurilor elementare
transcrise de reverie nocturnă
exaltată uneori

saturată de prezența celor două singurătăți
le-am aruncat pe cer

iubirea cu picioare de pasăre
imensă pată dinspre întunericul ce a murit în noi
zâmbea atotcuprinzător

aș fi vrut să o pot cuprinde

brațele de fum răvășite
au scăpat-o printre degete