Miresmele albastre cresc din
întrebări existențiale
adresate formal.
și timpul se zgârcește
când devine
stăpân pe situație,
și se folosește
de terapia
cuvintelor surde.
Și, din critici diafane,
monografe
privite prin
ochiul de sticlă,
creștea siguranța
părerilor proprii,
a utopiilor,
și-a frumuseților banale
legate de
punctualități abstracte.