în respirația soarelui palid
frunzele își întind la uscat rufele
stindarde zdrențuite
îmbibate în sângele învinșilor

înălțate în fum
trupuri de copaci
gem sub mâinile
vântului barbar

în filele toamnei
asfințitul își închide rana

sub peșterile nopții
fantome înmiresmate
rătăcesc
printre hoituri de fructe

din nucile căzute-n colbul drumului
iese târându-și coatele
octombrie