am trecut pe lângă toți anii
nu le mai știu numărul
mi-am depășit pașii
cu fiecare gând
și am văzut
că pe frunte
mi-a rămas însemnul
celuilalt corp

lucrurile au rămas aceleași
e drept mai decolorate în zi
suficient încât să nu
mi se sesizeze lipsa

m-aș întoarce dar cerul
s-a curbat peste margini
și o liniște fără sfârșit
îmi trece prin vene
mă devoră
tac
știu că nu pot să mai mor
nu dealta dar moartea
vine întotdeauna
pe celălalt mal
în spatele altei vieți

în definitiv
sunt două maluri
și numai pe unul se poate trece

așa că

mă dezgolesc de mine
să mai pot încerca o viață

celelalte gesturi
sunt respirații
care modelează carnea
și pun lumină în culoarea trupului
deși știu că dincolo de secrețiile
timpului nu mai există trup