Mai multe cuvinte de sticlă
sparg repetat între noi
iubirea, din clipă în clipă
bătând ca o inimă-n doi.
*
Prin suflet nebun, rătăcesc
disperarea mă biruie-adâncă
în alt loc... iubirea-mi trăiesc
și-alunec pe lacrimi de stâncă.
*
Când ai să pleci cu îngerii de-oțel
în brațele înnoptării legănați
pe cerul meu rănit de-nariparea-ți
vor sângera ale ploilor cuvinte.
*
Două lumi, două ecrane de gheață
Cuvintele de lumină fierbinți
furându-ne-ncet câte-o clipă din viață
pentru templul ultimei noastre dorinți.
*
Ridică mâna și atinge cuvintele
de pe ecranul acesta înghețat în lumină
în spatele lor...nu e nimic! Deschide brațele!
să-mbrățișăm nemarginirea, acum, împreună.
*
Rănit de puțina lumină
sub cerul înfipt în inima sa
din pereți zidiți în aur
încet îngerul trecea.