trec printre geamuri
nu voi cumpăra nimic
mi-ajunge strada pân’ la gât
de sete
mă răsucesc în loc dar nu se vede

sunt doar adulți mulți dintre ei bătrâni adolescenții
s-au îmbulzit la magazinul de calculatoare

azi noapte s-a adus o versiune beta
a unei ierni cu foșnet de perdele
am auzit că sunt din fir de aur
că sunt grele
ca o claviatură de pian full-range

nu știu ce-nseamnă dau din umeri trec
spre-un nu știu ce mai feminin și mai suav

nu nu e grav
mai mult mă bate vântul
nu e frig
e brumă ca pe-un trup după hârjoană
în care – nu mințim copiii – a învins
balaurul pe făt frumos ce zace blană

din orice parte ai veni te-mpiedici
de apa trupului fără de pod
intri-n bodega de alături apoi ieși
decis ca alex machidon să tai un nod

în stația de autobuz lumea așteaptă
deschizi geanta de umăr deschizi gura
- nu vreți? să vă cânte ceva trubadurul cu tastatura
ei că: nu
n-avem mărunt
n-avem mese du-te în altă parte și cântă
că de fapt vezi doamne ei nu așteaptă autobuzul
sunt împreună și merg la o nuntă

așa o fi zic și trec mai departe
vitrinele nu se termină niciodată
în loc de literatură mai bine ne-am învăța copiii
cum se ține în mână o piatră