sigur,
dacă ai scrie în mine la comandă, ai folosi un dagherotip.
să miros a sepia, a secol xix și a moft burghez.
m-ai ține nemișcată în așteptarea unei apariții online,
până mâinile mele ar străluci a stalctite
și ochii mi-ar îngheța în stele fixe,
coapsa ar uita poziția bipedă
și s-ar desface în cocor pe foile nescrise,
diafragma ar pătrunde penița uscată de așteptare
și ar sângera.

apoi ai pune un dram de iod din jurnalul tău halogen
și ai mai sufla o dâră de argint din icoanele zilei expediate în format .txt
până aș ieși în relief 10x8,
plină de sensuri abstracte și sensuri figurate,
fără drept de autor.

m-ai plimba apoi printre și după cortine
așteptând bătaia gongului,
eu... m-aș împrieteni
cu blitzurile,
cu reflectoarele,
cu camerele de luat vederi,
aș zâmbi și m-aș umezi de trac,
aș număra de mii de ori, câte secunde sunt până la live.

aplauzele m-ar trezi din hipnoză,
m-aș cuibări de frică în nările tale
să inspir vrăji și stări euforice,
puțin câte puțin m-aș oxida de fiecare dată
când m-ai atinge cu răsuflarea boemă
până mă voi albi și
mă voi hașura pe alocuri.

dar... nu m-aș plânge, de teama păpușilor rusești.